Progresele în medicină, tehnologie și expertiză medicală oferă în prezent un număr tot mai mare de opțiuni femeilor care doresc să rămână însărcinate după vârsta de 35 de ani. Cu toate acestea, fertilitatea scade odată cu vârsta, în special după vârsta de 38 de ani și semnificativ după vârsta de 42 de ani. Ovulele produse de o femeie se reduc semnificativ în timp, iar capacitatea corpului de a le hrăni pe măsură ce se maturizează, se reduce și ea în timp.
În ovare apar modificări normale, legate de vârstă, pe măsură ce femeile înaintează în vârstă. O femeie se naște cu aproximativ un milion de foliculi care conțin ovule în ovare. Când ajunge la pubertate, acest număr scade la aproximativ 300.000, dintre acești foliculi, numai aproximativ 300 vor fi efectiv ovulați de-a lungul anilor ei reproductivi. Majoritatea foliculilor nu sunt de fapt ovulați, ci se pierd printr-un proces degenerativ numit atrezie.
Pe măsură ce organismul îmbătrânește, numărul de ovocite din ovare scade și „calitatea” ovocitelor rămase (adică capacitatea de a fi fertilizate, de a se dezvolta în embrioni și într-o sarcină sănătoasă) scade, după cum arată graficele de mai jos, oferite Societatea Europeană pentru Reproducere Umană şi Embriologie (ESHRE):
CE ÎNSEAMNĂ CONSERVAREA FERTILITĂȚII ȘI CÂND ESTE EA RECOMANDATĂ?
Conservarea fertilității este un termen folosit pentru intervenții și proceduri care vizează păstrarea șanselor de a avea un copil atunci când fertilitatea poate fi afectată de starea medicală sau de tratamentul acesteia. Ea reprezintă o opțiune optimă înainte de a urma tratamente care pot afecta fertilitatea, cum ar fi la femeile diagnosticate cu cancer sau alte boli non-maligne (de exemplu, lupus, endometrioză și sindrom Turner), dar poate fi luată în considerare și de femeile îngrijorate de pierderea fertilității legată de vârstă.
Câteva din indicațiile actuale pentru conservarea fertilității includ:
- Persoane care urmează să facă chimioterapie și/sau radioterapie pentru tratarea cancerului.
- Persoane cu alte boli non-maligne care necesită tratamente medicale ce pot afecta fertilitatea pe viitor.
- Persoane cu boli genetice ce pot afecta fertilitatea pe viitor.
- Femei care trebuie supuse unei intervenții chirurgicale care vor afecta inevitabil țesutul ovarian.
- Femei care doresc să întârzie să aibă copii și doresc să diminueze efectele negative asupra numărului și calității a ovocitelor lor.
CUM PUTEM CONSERVA EFECTIV FERTILITATEA?
Există mai multe moduri diferite de a conservarea fertilitatea unei femei: congelarea de embrioni, congelarea de ovule sau țesut ovarian.
Cea mai veche metodă de conservare a fertilității a folosit embrioni crioconservați anterior, care sunt implantați la o dată ulterioară, într-un mod similar cu fertilizarea in vitro (FIV).
Dar un dezavantaj al acestei tehnici este că este necesar un partener de sex masculin sau un donator de spermă în fertilizarea ovulelor femeii pentru a produce embrionii înainte ca aceștia să fie înghețați și în unele cazuri, în special la femei și fete tinere, aceasta nu este o opțiune.
În cazul congelării ovocitelor, acestea sunt congelate și apoi dezghețate la o dată ulterioară. Odată ce este fertilizat, embrionul poate fi implantat.
Primul copil conceput folosind această metodă s-a născut în 1986. Cu toate acestea, în unele cazuri s-a observat o reacție a celulelor la congelare, fiind susceptibile la deteriorarea cristalelor de gheață formate ca urmare a metodei de congelare.
O metodă mai nouă de conservare a ovocitelor este vitrificarea, care este congelarea foarte rapidă „în absența gheții”.
Congelarea țesutului ovarian, mai degrabă decât a ovulelor în sine, este o altă modalitate de a conserva fertilitatea. Aceasta este într-adevăr singura opțiune pentru fetele care nu au ajuns încă la pubertate, sau pentru femeile care nu pot amâna tratamentul pentru cancer, deoarece ovocitele nu pot fi colectate în aceste cazuri.
În timpul crioconservării țesutului ovarian, bucăți mici de țesut ovarian – sau, în unele cazuri, întregul ovar – sunt congelate și apoi reimplantate. În 95 la sută din cazuri, ovarele sunt funcționale timp de 4-5 ani, deși în unele cazuri, această durată se poate extinde la 7 ani sau mai mult. Prima sarcină care a folosit această tehnică a fost în 2004, iar de atunci s-au născut peste 130 de bebeluși folosind această metodă.
Ca și în cazul vitrificării ovocitelor, vârsta este din nou un factor decisiv în succesul acestei tehnici. Și în cazul crioconservării țesutului ovarian, vârsta ideală este de 25 de ani, deoarece numărul de foliculi și numărul de ovule este cel mai mare la femeile cu adevărat tinere.
Persoanele cu anumite boli, tulburări și evenimente de viață ce afectează fertilitatea, pot beneficia de conservarea fertilității. Această opțiune ar trebui întotdeauna luată în calcul de pacienții prepubertali și adulții de vârstă reproductivă care riscă să devină infertili din cauza unei boli maligne sau a altei afecțiuni.
Evaluarea și alegerea metodei de conservare a fertilității vor depinde de situația specifică a fiecărei persoane în parte, de vârsta și de tratamentul ce urmează a fi urmat.
Cei ce au în vedere păstrarea fertilității, ar trebui să consulte o clinică specializată în fertilitate, care le va oferi mai multe informații despre riscul de infertilitate, opțiunile de conservare a fertilității și posibila utilizare viitoare a ovocitelor sau țesuturilor lor crioconservate.
Biografie:
https://www.fertilityclinicsandiego.com/understanding-fertility/extending-the-biological-clock/
https://academic.oup.com/hropen/article/2020/4/hoaa052/5981739
https://www.medicalnewstoday.com/articles/319905
Societatea Europeană pentru Reproducere Umană şi Embriologie (ESHRE): Fertility Preservation – A guide for people facing an illness or life events that may affect their fertility
Dr.Serbu Virginia
Medic Primar Obstetrica-Ginecologie
