Va invitam alaturi de noi
Abonati-va la newsletter

TOTUL DESPRE PLACENTA

Legatura intre mama si fat, placenta, nu exista decat in timpul sarcinii. Timp de noua luni, ea hraneste si oxigeneaza bebelusul, dar asigura si functii esentiale.

Din ce este formata placenta?

Din tesuturi de origine embrionara. O parte este prinsa de mucoasa uterina a mamei; cealalta, pe care se prinde cordonul ombilical care leaga placenta de fat, este invelita intr-o membrana fina, numita amnios, sub care se afla vasele placentare. Este o retea vasculara extrem de densa, deoarece in totalitate are o lungime de 50km de vase care produc un debit sanguin de 36 de litrii pe ora.

In ce moment se formeaza?

Ovocitul fecundat (blastocist) coboara, dupa 7 zile de la fecundatie, in cavitatea uterina. Este format dintr-un buton embrionar si e inconjurat de trofoblast, structura care va forma placenta. De fapt, blastocistul trebuie sa furnizeze repede un organ ce va permite schimburile materno-fetale.

La ce serveste?

La inceput, se comporta ca un organ endocrin: produce hormonul gonadotropina corionica (HGC), din a doua saptamana de sarcina. Acest hormon actioneaza asupra ovarelor si impiedica eliminarea mucoasei uterine, permitand, astfel, pastrarea sarcinii. Sase saptamani mai tarziu, placenta este locul unei importante productii hormonale, mai ales a progesteronului, care impiedica contractiile muschiului uterin si, astfel, expulzarea fatului. Trebuie asteptat douasprezece saptamani de sarcina pentru ca placenta sa aiba o structura definitiva.

In ce parte a uterului se fixeaza?

In general, intr-o treime a uterului, in partea din mijloc sau in cea superioara. La inceputul sarcinii cateodata este mai jos, dar urca treptat pe masura ce uterul se mareste.

De ce este indispensabila?

Placenta joaca un rol cheie. Toate functiile sale sunt esentiale pentru buna dezvoltare a sarcinii si pentru cresterea fatului. Poate fi comparata chiar cu un scut. In parte, embrionul este un corp strain pentru mama, deoarece a mostenit 50% din patrimoniul genetic al tatalui. Asadar, ar trebui sa fie expulzat, asemeni unui fruct. Aici intervine placenta. Tinand piept anticorpilor si celulelor puse in miscare de catre organismul matern pentru a se apara si pentru a scapa de embrion, placenta se transforma intr-un scut imunologic.

Bariera placentara este, asadar, un zid de nepatruns?

Nu. Medicamentele cum ar fi antibioticele, analgezicele (paracetamol), tranchilizantele sau hipnoticele reusesc sa treaca de bariera placentara, de asemenea, anumiti germeni (listeria, sifilis), paraziti (toxoplasmoza) sau virusi (rubeola, varicela, citomegalovirusul) pot contamina fatul. Alcoolul, tutunul si drogurile traverseaza, de asemenea, aceasta bariera.

De vreme ce organismul matern a acceptat definitiv embrionul, care este, dupa acest moment, functia placentei?

Este singurul organ care permite schimburi intre mama si fat. Placenta inlocuieste astfel, un numar mare de organe fetale care nu-si pot exercita inca functiile din cauza lipsei de comunicare cu exteriorul: plamanii, intestinele si rinichii. De exemplu: placenta "respira" pentru fat ai carui plamani sunt invaluiti de lichidul pulmonar. Dincolo de bariera placentara, oxigenul trece din circulatia materna catre cea a fatului, in vreme ce dioxidul de carbon (CO2) trece in sens invers. De asemenea, placenta "mananca" si asimileaza pentru fat, in locul tubului digestiv si permite eliminarea toxinelor. Aceste transferuri transplacentare au loc de-a lungul dezvoltarii placentei, dar sunt mai eficace la sfarsitul sarcinii.

La ce serveste cordonul ombilical?

Spre saptamana a zecea a sarcinii, embrionul inoata in cavitatea amniotica. El se indeparteaza de punctul sau de ancorare, ramanand legat de placenta prin cordonul ombilical. Acest cordon este mai ales un canal in care se afla vena ombilicala si cele doua artere ombilicale. Circulatia sanguina materna si cea fetala nu comunica niciodata intre ele: sunt separate de bariera placentara, care joaca rolul unui filtru.

La ce foloseste analiza de sange HT 21?

In general, echipa de medici propune oricarei femei insarcinate de 38 de ani sau peste aceasta varsta sa faca o analiza de sange (HT 21), pentru a stabili riscul de anomalie genetica la bebelus. Efectuata intre saptamana a 14-a si a 17-a de amenoree, aceasta ajuta medicii sa detecteze prezenta in sange a unor hormoni specifici sarcinii. Un procent mai ridicat sau mai scazut al acestora ne permite sa stim daca viitoarea mama prezinta riscul ridicat de a naste un copil cu sindromul trizomia 21. Daca riscul este mai mic de 1 la 250, ginecologul obstetrician propune o amniocenteza, analiza care stabileste diagnosticul. HT 21 nu este decat un criteriu pentru a depista trizomia. Medicii au la dispozitie o combinatie de trei indicatori: analiza de sange HT 21, masurarea grosimii gatului fatului (numita si latimea cefei), efectuata la prima ecografie in saptamana a 12-a de amenoree si varsta mamei. Analizarea combinata a acestor trei indicii permite detectarea a mai mult de 70% dintre cazurile de trizomie (desigur, dupa confirmarea prin amniocenteza).