ICTER FIZIOLOGIC VERSUS ICTER PATOLOGIC

Marea majoritate a icterelor neonatale se manifesta in perioada in care nou-nascutul se afla in maternitate.

Icterul fiziologic este prezent la aproximativ 85 – 90 % dintre nou-nascuti si are caracteristici care-l deosebesc de celelalte forme de icter care apar in perioada neonatala.

Clinic, icterul fiziologic se caracterizeaza prin: debut dupa primele 24 de ore de la nastere, icterul tegumentelor si mucoaselor de intensitate slaba sau medie, nou-nascutul avand insa o stare generala buna. Ficatul si splina au dimensiuni normale. Scaunele si urinile au aspect normal. Apetitul nu este afectat. Pentru a se scurta perioada de evolutie a icterului fiziologic este necesar ca nou-nascutul sa fie alimentat pentru a se asigura o hidratare corecta.

Investigatii de laborator: bilirubina totala este usor crescuta (pana la 6 – 7 mg%), pe seama bilirubinei indirecte; hemoglobina, sideremia, reticulocitele, probele hepatice sunt in limite normale.

Icterul fiziologic se datoreaza: distrugerii unui numar insemnat de eritrocite in primele zile dupa nastere; scaderii tranzitorii a capacitatii de conjugare a bilirubinei indirecte in bilirubina directa de catre ficat; scaderea circuitului entero – hepatic.

Evolutia: Icterul fiziologic se amelioreaza in 7 – 10 zile la nou-nascuti, la termen. La nou-nascutii prematuri icterul este mai intens si mai prelungit.

Ictere patologice

a) Ictere cu bilirubina indirecta crescuta

b) Ictere cu bilirubina directa crescuta

c) Ictere cu hiperbilirubinemie mixta

a) Icterele cu hiperbilirubinemie indirecta prezinta urmatoarele caracteristici:

  • debutul icterului are loc in primele 24 de ore de viata ale nou-nascutului
  • starea clinica a nou-nascutului se modifica
  • icterele hemolitice sunt insotite de paloare
  • ficatul si splina capata caracter patologic (cresc in volum)
  • scaune si urini modificate

Investigatii de laborator: bilirubina totala creste progresiv pe seama bilirubinei indirecte, hemoglobina scade progresiv, reticulocitele cresc, transaminazele hepatice sunt la valori normale.

Acestea sunt caracteristici ale icterelor hemolitice ( izoimunizare Rh si in sistem ABO, hemolize enzimatice etc.).

O alta categorie de ictere cu hiperbilirubinemie indirecta sunt cele prin deficit de conjugare si care apar in conditiile absentei sau scaderii enzimei care induce conjugarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa la nivel hepatic ( Icterul congenital Crigler Najjar). In acest caz, bilirubina indirecta este crescuta, testele hepatice sunt normale, reticulocitele sunt normale.

b) Icterele prin hiperbilirubinemie directa sunt afectiuni care apar secundar obstructiei de cai biliare intra sau extra- hepatice, compresie pe caile biliare ( ictere colestatice).

Investigatii de laborator: bilirubina totala este crescuta, bilirubina indirecta este normala, bilirubina directa este crescuta, sarurile biliare sunt crescute. Culoarea tegumentelor este verdinica. Exista, de asemenea, ictere congenitale cu bilirubina directa crescuta (Sindromul Dubin Johnson, sindromul Rotor).

c) Ictere cu hiperbilirubinemie mixta

Investigatii de laborator: bilirubina totala crescuta, bilirubina indirecta crescuta, bilirubina directa crescuta.

Afectiuni cu bilirubinemie mixta crescuta:

  • hepatite acute si cronice
  • septicemie
  • ictere hemolitice in evolutie spre remisie
  • infectii intrauterine
  • sifilis congenital precoce
  • nou-nascut din mama diabetica, etc.

Starea generala a nou-nascutului este legata de etiologia icterului, iar evolutia este in functie de etiologia fiecarei forme de boala.

Dr. Malcea Lenuta

Medic primar pediatru

Medic Specialist Neonatolog